Diagnosticul glaucomului

Oricine poate suferi de glaucom, iar diagnosticarea timpurie este singura modalitate de a preveni pierderea vederii din cauza acestei boli. Cu excepția cazului în care există leziuni semnificative datorate glaucomului în câmpul vizual, pacientul nu poate fi conștient de această pierdere a vederii. Din acest motiv, este important să se efectueze examinări și analize oftalmologice la intervale regulate, anual. Există un risc de glaucom (presiune oculară) la aproximativ 2,5 din 100 de persoane, în special la persoanele cu vârsta de peste 40 de ani, iar riscul de glaucom în comunitate crește odată cu vârsta. Glaucomul poate fi diagnosticat la timp cu ajutorul unui examen oftalmologic atent. Din acest motiv, examinările oftalmologice anuale sunt foarte importante.

Cum este diagnosticat glaucomul?

1. Măsurarea presiunii intraoculare (IOP): PIO poate fi măsurată prin diferite metode. Acestea sunt măsurarea cu aer, măsurarea cu metoda aplanării și măsurătorile efectuate cu dispozitive precum Tonopen și Icare. În general, PIO este de 98% 22mmHg și mai puțin. Diferența de presiune între cei doi ochi este de obicei sub 4mmHg. Măsurarea singură a PIO nu indică dacă o persoană are sau nu glaucom.
2. Măsurarea grosimii corneei (pachimetrie): Ajută medicul să decidă dacă trebuie să înceapă administrarea medicamentului la unii pacienți. În mod normal, grosimea medie a corneei este de aproximativ 530 de microni. La pacienții cu o grosime corneană mare, măsurarea presiunii oculare poate fi peste valoarea normală ca o înălțime falsă sau presiunea oculară poate fi subestimată la pacienții cu o grosime corneană mai mică de 500 de microni.
3. Gonioscopie: Este o examinare a unghiului camerei anterioare, care este zona în care apa din ochi se varsă în capilare, iar structura reticulată a "chiuvetei ochiului" este o parte importantă a examinării glaucomului. Modificări precum acumulări, aderențe, îngustări, răpiri și noi formațiuni vasculare ne vor ghida diagnosticul și tratamentul.
4. Măsurarea computerizată a câmpului vizual: Este importantă în diagnosticarea și urmărirea glaucomului. Prin această metodă se detectează pierderile din câmpul vizual datorate celulelor nervoase afectate în glaucom, de care persoana nu este conștientă. În funcție de stadiul bolii, anumite părți ale câmpului vizual pot fi supuse unei examinări mai detaliate. În plus, prin analizarea testelor efectuate la intervale regulate, se poate determina dacă a existat o progresie în testele consecutive ale câmpului vizual de-a lungul anilor. În ultimii ani, rezultatele testelor de testare a câmpului vizual pot fi combinate cu teste precum tomografia în coerență optică (OCT) menționată mai jos pentru analiza structurii-funcției. În acest fel, este posibil să se diagnosticheze și să se urmărească boala cu mult mai multă acuratețe și precizie.
5. Analiza capului nervului optic, a stratului de fibre nervoase și a regiunii maculare: Putem detecta modificările legate de glaucom, în special la nivelul capului nervului optic, al stratului de fibre nervoase din retină și al regiunii maculare, foarte sensibil prin OCT. Prin utilizarea diferitelor caracteristici ale acestei metode, putem diagnostica glaucomul într-un stadiu foarte timpuriu, înainte de a exista o pierdere a câmpului vizual și de a nu exista nicio plângere din partea pacientului. De asemenea, putem detecta foarte precis dacă boala a progresat în cazurile diagnosticate și ne putem reprograma tratamentul în consecință. Prin utilizarea caracteristicii angiografice a aceleiași metode, putem examina densitatea capilară în zonele care pot fi afectate de glaucom.
6. Metode de imagistică a segmentului anterior: Detectarea modificărilor formațiunilor din partea anterioară a ochiului, pe care o numim segmentul anterior, este, de asemenea, de mare importanță în diagnosticarea și urmărirea cazurilor de glaucom. Putem obține parametri importanți, cum ar fi unghiul camerei anterioare, înclinarea irisului și adâncimea camerei anterioare cu ajutorul testului OCT al segmentului anterior. De asemenea, putem examina formațiunile care se află puțin mai în spate, pe care nu le putem evalua cu OCT, cu ajutorul biomicroscopiei cu ultrasunete (UBM).
7. Alte teste: În diagnosticarea și urmărirea pacienților cu glaucom, pot fi efectuate, dacă este necesar, teste precum ultrasonografia orbitală B Mode, angiografia, testele electrofiziologice, microperimetria și examinarea sub anestezie generală (în special la pacienții sugari).

Elaborat de comitetul editorial al spitalului Dünyagöz.

Ultima actualizare: 18.12.2022

*Conținutul paginii are doar scop informativ. Consultați-vă cu medicul dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.